Basistul Iulian Mugurel Vrabete, cel care a definit sunetul trupei Holograf timp de aproape patru decenii, a murit marți, 12 martie 2026, la vârsta de 68 de ani, potrivit Revista Ioana. Deși nu a fost membru fondator, Vrabete a făcut parte din formație din 1987.
Un concurs pentru un post în trupa Holograf
În 1987, Holograf se afla într-un moment dificil. Trupa, fondată în 1977 de Mihai Pocorschi la Universitatea Politehnică din București, trecuse prin mai multe schimbări de componență. Mihai Marty Popescu, basistul de atunci, a decis să rămână în Germania, lăsând un gol important. Soluția a fost un concurs pentru ocuparea postului de basist.
Iulian Mugurel Vrabete a participat la concurs și l-a câștigat. În ianuarie 1987, s-a alăturat unei formule care îi includea pe Dan Bittman (voce), Edi Petroșel (tobe), Tino Furtună (clape) și Nuțu Olteanu (chitară). Vrabete a devenit rapid un membru important al trupei.
Succesul albumului Holograf 3
Primul album înregistrat cu Vrabete, „Holograf 3”, a fost lansat în 1988 și a avut un succes comercial uriaș. Discul s-a vândut în peste 200.000 de exemplare, un record pentru rock-ul românesc al anilor ’80. Acest succes a propulsat Holograf în topul preferințelor publicului.
Piese precum „Umbre pe cer” și „Ochii tăi” au devenit hituri. Turneele prin țară și prezența constantă la Costinești au consolidat statutul trupei Holograf.
Perioada dificilă de după 1989 și exilul în Olanda
După Revoluția din 1989, peisajul muzical românesc s-a schimbat. Piața a fost inundată de muzică străină, iar trupele românești au intrat într-un con de umbră. Pentru Holograf, a urmat o perioadă dificilă. Chitaristul Nuțu Olteanu a plecat în Olanda, fiind înlocuit de Florin Ochescu și, din 1993, de Romeo Dediu.
Pentru a supraviețui, membrii Holograf au decis să cânte în cluburi și discoteci din Olanda între 1991 și 1993. A fost o perioadă de sacrificii, dar care a menținut formația unită și i-a expus la rigorile pieței muzicale occidentale.
Revenirea în țară și succesul albumelor „Supersonic” și „Holografica”
Revenirea în țară a coincis cu o renaștere a interesului pentru muzica românească. Holograf, cu Iulian Vrabete la bas, era pregătită să profite. Albumul „Supersonic”, lansat în 1998, a marcat o nouă etapă în cariera trupei.
Single-ul „Ți-am dat un inel” a devenit un hit național, demonstrând capacitatea trupei de a se reinventa. Albumul „Holografica”, lansat în 2000, a spulberat orice record anterior, vânzându-se în 100.000 de exemplare în doar primele două săptămâni. Trei ani mai târziu, albumul „Pur și simplu” a depășit acest succes, cu vânzări de peste 250.000 de unități.
Coloana vertebrală a trupei Holograf
De-a lungul acestor ani de succes, formula de aur a trupei s-a cimentat: Dan Bittman (voce), Tino Furtună (clape), Edi Petroșel (tobe), Romeo Dediu (chitară) și Iulian Vrabete (bas). Vrabete, alături de Petroșel și Furtună, forma nucleul dur al formației.
Prezența sa constantă, siguranța ritmică și contribuția ca backing vocal au fost esențiale pentru sound-ul trupei. Discografia trupei, care cuprinde aproape 30 de materiale audio și video, poartă amprenta sa pe cele mai importante albume de studio, de la „Holograf 3” (1988) la „Life Line” (2015).
Conform biografiei oficiale a trupei, Vrabete a fost parte din proiect timp de 39 de ani, o perioadă mai lungă decât a oricărui alt membru, cu excepția veteranilor Tino Furtună și Edi Petroșel. A fost martor și participant activ la transformarea Holograf dintr-o trupă de rock a anilor ’80 într-un brand național.
O moștenire de 39 de ani
Moartea lui Iulian Mugurel Vrabete lasă un gol imens în trupa Holograf și în rock-ul românesc. El a reprezentat un model de longevitate, profesionalism și discreție. Vrabete a fost muzicianul dedicat, omul din spate care asigura fundația pe care colegii săi puteau străluci.
Plecarea sa ridică semne de întrebare cu privire la viitorul trupei. Holograf a supraviețuit multor schimbări de-a lungul celor aproape 50 de ani de existență, dar pierderea unui pilon care a fost prezent la datorie timp de 39 de ani marchează, fără îndoială, sfârșitul unei ere.
