# Ce indică etichetele AI de pe imagini, clipuri și texte după 2 august 2026 și când intervine controlul editorial

> Regulile de transparență se aplică din 2 august 2026. Pentru texte contează controlul editorial, iar unele sisteme au termen la 2 decembrie.

Publicat: 17 octombrie 2026, 08:47 · Autor: Teodora Dumitrache · Categorie: [Tehnologie](https://newsmagazine.ro/stiri/tehnologie/index.html.md) · Pagina web: https://newsmagazine.ro/tehnologie/ce-indica-etichetele-ai-de-pe-imagini-clipuri-si-texte-dupa-2-august/ · Publicație: News Magazine

![Echipamente profesionale utilizate pentru captarea și prelucrarea conținutului media digital](https://newsmagazine.ro/wp-content/uploads/2026/10/etichetare-ai-1024x683.jpg)

**Utilizatorii trebuie avertizați când conversația este purtată cu un sistem de inteligență artificială (AI), iar deepfake-urile trebuie semnalate ca atare. Pentru recunoașterea conținutului artificial există două mecanisme distincte: informarea vizibilă, destinată publicului, și semnalul tehnic, verificabil prin programe informatice. La texte, condițiile de etichetare depind și de verificarea editorială.**

Informațiile au fost relatate de [news24.ro](https://news24.ro/cum-se-identifica-textele-si-imaginile-create-cu-ai-prin-etichetele/). Potrivit Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), cerințele de transparență prevăzute la articolul 50 din Regulamentul european 2024/1689 se aplică începând cu 2 august 2026. Codul de bune practici al Comisiei Europene rămâne voluntar: indică modalități de respectare a regulamentului, fără a-i lua locul.

## Primul contact cu un conținut trebuie să includă informarea

Momentul relevant este prima vizualizare sau audiere. Conform Codului, informarea trebuie să fie deja perceptibilă atunci; trimiterea avertismentului într-un meniu sau pe o pagină separată nu satisface cerința.

Tipul de conținut determină ce trebuie semnalat:

- La un chatbot sau alt sistem interactiv, conversația începe cu informarea că interlocutorul este artificial, nu o persoană.
- La imagini, clipuri și înregistrări sonore, informarea indică intervenția AI. Un deepfake, de exemplu un videoclip care imită o persoană reală, trebuie identificat explicit ca atare.
- La texte despre alegeri, economie, sănătate sau alte subiecte de interes public, etichetarea privește conținutul generat ori modificat artificial, publicat pentru informarea publicului, fără revizuire umană sau control editorial.

Pentru conținutul vizual, recomandarea este ca eticheta să ocupe o poziție ușor de remarcat, precum un colț al imaginii. Alte elemente grafice nu trebuie să o acopere, iar durata afișării trebuie să permită observarea ei. În cazul textelor online, poziționarea poate urma formatul paginii, cu păstrarea vizibilității.

Accesibilitatea include persoanele cu dizabilități, copiii și vârstnicii. Versiunea finală a Codului prevedea dezvoltarea unor modalități de informare adaptate înregistrărilor sonore, inclusiv a unei iconițe pentru acest format.

## Iconițele separă generarea integrală de modificarea parțială

Codul permite utilizarea unor pictograme europene comune, disponibile gratuit și concepute pentru platforme diferite. Variantele propuse poartă inscripțiile „AI GENERATED”, adică generat cu inteligență artificială, respectiv „AI MODIFIED”, adică modificat cu inteligență artificială. Prima indică realizarea integrală prin AI, a doua intervenția parțială asupra conținutului.

Potrivit Comisiei Europene, designul a trecut prin teste în mai multe state membre. Variantele însoțite de o explicație în cuvinte au fost apreciate drept mai clare decât pictogramele lipsite de text explicit.

Operele artistice, creațiile satirice și ficțiunea permit adaptarea modului de informare. Etichetarea trebuie păstrată, dar aplicarea ei poate ține cont de forma artistică și de experiența publicului, astfel încât acestea să nu fie afectate nejustificat.

## Verificarea tehnică urmărește semnale încorporate în conținut

Furnizorilor de sisteme generative le revine marcarea tehnică a rezultatelor produse sau modificate. Aceste semnale sunt destinate citirii automate și pot exista fără să fie observabile în imagine ori în text.

Codul descrie patru categorii de soluții:

- Metadate: informații atașate fișierului, care consemnează generarea sau modificarea artificială.
- Watermark-uri invizibile: marcaje introduse în conținut, fără să poată fi văzute direct.
- Semnături digitale: semnale care indică intervenția unui sistem AI.
- Alte metode de identificare, alese în funcție de formatul produs.

Într-o imagine sau într-un videoclip, marcarea poate exista în fișierul propriu-zis ori în metadate. Pentru sunet sunt prevăzute metode similare, adaptate înregistrării audio. Textul simplu necesită soluții speciale, deoarece nu păstrează metadatele în maniera unui fișier vizual.

Recomandarea este combinarea metodelor: în multe situații, una singură nu ajunge. Identificarea ar trebui să reziste redistribuirii, comprimării și modificărilor, inclusiv când conținutul trece între platforme. Furnizorii trebuie să împiedice ștergerea facilă a semnalelor și să aleagă soluții fiabile, rezistente și interoperabile, adică utilizabile între sisteme diferite.

Furnizorii au și sarcina de a pune la dispoziție mijloace prin care aceste semnale pot fi detectate. Pot folosi programe, specificații făcute publice, biblioteci tehnice ori servicii cloud cu interfețe informatice. Acces la verificare trebuie să aibă utilizatorii, platformele, cercetătorii, jurnaliștii, autoritățile și alte persoane interesate.

Rezultatul trebuie să poată fi înțeles: conținut generat artificial, modificat artificial sau autentic. Instrumentele trebuie să permită identificarea intervenției unui anumit sistem AI, iar funcționarea lor trebuie verificată, urmărită și actualizată periodic.

## Revizuirea umană schimbă condițiile pentru etichetarea textelor

Pentru textele de interes public, verificarea umană efectivă și asumarea responsabilității editoriale permit un tratament diferit. Utilizarea AI în procesul de redactare nu declanșează automat obligația de etichetare a fiecărui text.

Operatorii care produc sau publică asemenea conținut au nevoie de proceduri interne pentru respectarea cerințelor. Acestea pot stabili cine răspunde editorial, cum este organizată verificarea și ce personal controlează conținutul înainte de publicare. Codul protejează libertatea presei, autonomia editorială și confidențialitatea surselor jurnalistice.

Platformele și motoarele de căutare sunt încurajate să simplifice aplicarea etichetelor. O posibilitate este introducerea unei opțiuni de marcare chiar în interfața folosită pentru încărcarea imaginilor sau clipurilor. Pentru platformele foarte mari, astfel de instrumente pot sprijini reducerea dezinformării și manipulării, în cadrul cerințelor existente ale Regulamentului privind serviciile digitale.

## Termenul de 2 decembrie privește marcarea materialelor generate de unele sisteme deja lansate

Există o excepție pentru sistemele generatoare de conținut sintetic introduse pe piață înaintea datei de aplicare a obligațiilor de transparență. Pentru acestea, furnizorii trebuie să marcheze rezultatele începând cu 2 decembrie 2026. Sunt incluse și sistemele AI de uz general. Amânarea privește această obligație de marcare a furnizorului, nu ansamblul cerințelor de transparență.

În sensul regulamentului, furnizorul este persoana sau entitatea care dezvoltă un sistem ori comandă dezvoltarea lui și îl comercializează sau îl pune în funcțiune sub numele ori marca proprie. Poate fi inclusiv o autoritate publică, iar definiția se aplică atât ofertelor gratuite, cât și celor contra cost.

Implementatorul este persoana sau entitatea care folosește un sistem aflat sub autoritatea sa. Utilizarea personală, fără caracter profesional, este exceptată din această definiție.

Pe lângă marcaje și verificare, Codul include testarea, monitorizarea, pregătirea personalului și colaborarea cu autoritățile de supraveghere. Semnarea Codului de către un furnizor poate sprijini demonstrarea conformității, dar nu dovedește singură respectarea integrală a obligațiilor.

## Codul oferă un traseu voluntar pentru respectarea regulamentului

Comisia Europeană a publicat forma finală a Codului pe 10 iunie 2026. Documentul a fost redactat de șase experți independenți, cu aportul a peste 180 de părți interesate, din rândul furnizorilor, operatorilor, întreprinderilor mici și mijlocii, mediului academic, instituțiilor publice și societății civile. Profesoara româncă Mădălina Botan, de la SNSPA, se numără printre autori și a avut rolul de vicepreședintă într-un grup de lucru.

La prezentarea documentului, Henna Virkkunen, vicepreședintă executivă a Comisiei Europene pentru suveranitate tehnologică, securitate și democrație, a declarat: „Europenii au dreptul să știe dacă ceea ce văd, aud sau citesc a fost făcut sau modificat de IA, în special atunci când un astfel de conținut poate modela dezbaterea publică. Transparența este modul în care protejăm încrederea. Prezentul Cod de bune practici oferă furnizorilor și implementatorilor de IA o modalitate clară și practică de a eticheta conținutul generat de IA și deepfake-urile, în conformitate cu normele Regulamentului privind IA, care se vor aplica de la 2 august. Îi invit să adere la cod și să dea dovadă de spirit de lider în dezvoltarea și implementarea unei IA responsabile și de încredere”.

Comisia motivează măsurile prin dificultatea crescândă de a distinge creația umană de conținutul artificial. Riscurile vizate includ dezinformarea, manipularea la scară largă, fraudele, imitarea identității și înșelarea consumatorilor.

Codul era disponibil pentru semnare. Acceptarea lui ca dovadă de conformitate era condiționată de aprobarea Comisiei și a Comitetului pentru inteligență artificială. La 24 iulie 2026, când autoritatea română a transmis aceste informații, erau deja publicate și orientările europene referitoare la domeniul și aplicarea cerințelor de transparență.

Regulamentul este direct aplicabil în statele Uniunii Europene. Pentru România, legea națională de punere în aplicare trebuie să stabilească instituțiile competente, atribuțiile, cooperarea și regimul sancțiunilor. Comunicarea din iulie consemna propunerea guvernamentală ca autoritatea de comunicații să supravegheze piața și să fie punct unic de contact; verificările și sancționarea la nivel național erau condiționate de intrarea în vigoare a actului normativ românesc.