Un bărbat de 42 de ani cu tetraplegie completă a reușit să își recapete mișcările mâinilor și simțul tactil cu ajutorul unui sistem neuroprotetic numit „dublu bypass neural”. Cu acest sistem, pacientul a ajuns să își miște mâinile, să se hrănească singur și să simtă atingerile.
Spre deosebire de sistemele anterioare de interfață creier-computer, care au restabilit doar unele mișcări și nu au redat simțul tactil sau o recuperare de durată, acest nou sistem a păstrat recunoașterea mișcărilor intenționate ale mâinii timp de peste 5 luni fără reantrenare repetată. În plus, sensibilitatea tactilă apărută la încheietura mâinii a continuat mai mult de 2 luni după oprirea stimulării.
Leziunile măduvei spinării reprezintă o cauză principală a paraliziei, iar în mai mult de jumătate dintre cazuri provoacă tetraplegie, cu afectarea mișcărilor brațelor și picioarelor. În acest caz, rezultatul a depășit o recuperare parțială. Pacientul a putut să își ducă ambele mâini la față, să deschidă și să închidă mâna, să bea dintr-o cană, să se hrănească singur și să își controleze priza atunci când manipula obiecte delicate.
Sistemul a fost dezvoltat de Chad Bouton și colegii săi. Acesta citește semnalele cerebrale legate de intenția de mișcare și trimite stimulare țintită către măduva spinării și către cortexul somatosenzorial primar, zona din creier implicată în percepția tactilă. În varianta sa parțială, doar stimularea măduvei spinării a îmbunătățit capacitatea pacientului de a-și îndoi coatele. Astfel, el a putut să își ducă ambele mâini la față, un progres concret față de starea de tetraplegie completă.
Cu sistemul complet, controlul mișcărilor a avansat până la gesturi necesare în activitățile zilnice, precum băutul și hrănirea. Rezultatele au fost obținute într-un studiu clinic pe un singur pacient și sunt relatate, potrivit Jurnalulnational, într-un articol semnat de Santosh Chandrasekaran și colaboratorii săi, publicat în 2026 în Nature Medicine. Publicarea în această revistă științifică din grupul Nature susține importanța științifică a rezultatului.
Pentru un pacient cu paralizie severă, beneficiul practic constă în independența pentru gesturi elementare: ridicarea mâinilor, prinderea unui obiect, controlul forței cu care este ținut și posibilitatea de a mânca fără ajutor. Un al doilea câștig, atins rar de tehnologiile anterioare, este revenirea unei forme de sensibilitate tactilă.
Tehnologia nu poate fi extinsă rapid la scară largă în forma actuală. Sunt necesare teste suplimentare pe mai mulți pacienți, cu leziuni diferite, iar dispozitivul este în prezent extrem de specializat și necesită personal instruit pentru operare. Studiul nu indică un termen pentru comercializare și nici costul procedurii sau al sistemului.
