Mikel Arteta a reușit o performanță istorică, ducând Arsenal în prima finală de Champions League după o pauză uriașă de 20 de ani. Transformarea radicală a „tunarilor”, dintr-o formație boemă într-o veritabilă fortăreață defensivă, a uimit întreaga Europă fotbalistică în acest sezon.
Șah mat pe banca tehnică
Semifinala de foc dintre Arsenal și Atletico Madrid nu a fost doar un simplu meci de fotbal. A fost o veritabilă partidă de șah. Și totuși, triumfător a ieșit Mikel Arteta, a cărui structură defensivă a funcționat mult mai curat decât mașinăria ibericilor. Hai sa fim serioși, nu toți antrenorii pot fi Guardiola sau Luis Enrique. Fotbalul la cel mai înalt nivel are nevoie și de cealaltă extremă, cea a tehnicienilor pentru care apărarea este cel mai bun atac.
Până nu demult, liderul absolut al acestui stil era Jose Mourinho, urmat de Diego „Cholo” Simeone. Numai că argentinianul a clacat din nou. A crezut că, la 10 ani de la ultima finală pierdută, zeii fotbalului îi vor oferi o reparație istorică. Fanii spanioli s-au întrebat frustrați: „de ce n-am jucat așa de la început?”. La această dilemă dureroasă, probabil că nici Cholo nu are un răspuns clar, în afară de un sincer „Pentru că așa-s eu”.
Cifre care sperie Europa
Iar acum ajungem la adevărata surpriză a competiției. Dintr-un discipol fidel al lui Guardiola, Arteta s-a transformat peste noapte într-un hibrid tactic pentru care rezultatul contează cel mai mult. Mulți îi acuză deja că au devenit un „ugly team”, o echipă urâtă, obsedată de faze fixe și de distrugerea jocului adversarului.
Cifrele vorbesc de la sine.
În actuala ediție de Champions League, Arsenal are o statistică pur și simplu formidabilă: 14 meciuri, niciun eșec, 11 victorii, 9 partide fără gol primit și doar 6 goluri încasate per total, după cum notează Dolcesport. E drept că Arteta s-a contaminat vizibil cu teama de a nu pierde „again”. Dar cum te aperi de anxietatea asta? Construind cuplul Saliba și Gabriel, probabil cel mai bun din lume la acest moment. Discuțiile despre inovațiile tactice ne aduc aminte și de realitățile noastre. Chiar zilele acestea, fostul selecționer Victor Pițurcă a aruncat o bombă, declarând răspicat: „Steaua ’86 a înființat presingul, nu Guardiola! Iovan ar valora peste 100 de milioane astăzi”.
Lupta decisivă pe două fronturi
Dar povestea lui Arsenal nu se oprește la finala de la Budapesta, programată pe 30 mai. Acolo vor da peste un adversar obișnuit să marcheze pe bandă rulantă. Până atunci, fanii au o altă prioritate uriașă pe plan intern, anume câștigarea campionatului după o secetă teribilă de 22 de ani.
Remiza obținută de trupa lui Guardiola pe terenul lui Everton luni seară a picat ca un doping moral excepțional pentru vestiarul londonez. Urmează însă un weekend de foc, cu o deplasare extrem de grea pe terenul celor de la West Ham United, o echipă disperată și mereu periculoasă acasă. V-ați gândit vreodată cât de subțire e linia dintre extaz și agonie în fotbalul modern? Următoarele trei săptămâni vor decide definitiv dacă Mikel Arteta va rămâne în istorie ca un „loser” sau ca un „winner”.
