Teheranul a pus pe masă un plan de pace complex, în 14 puncte, menit să încheie definitiv conflictul din Orientul Mijlociu în doar 30 de zile. Propunerea, transmisă Washingtonului prin intermediul Pakistanului, vizează o restructurare totală a puterii în regiune și are implicații directe asupra prețului petrolului la nivel mondial, inclusiv pentru șoferii din România.
Blocada navală și șocul de la pompă
Una dintre cerințele cheie ale Iranului este ridicarea imediată a blocadei navale americane, instituită pe 13 aprilie. De atunci și până acum, Comandamentul Central al SUA a interceptat nu mai puțin de 45 de nave iraniene care încercau să ocolească restricțiile. Dar adevăratul punct nevralgic pentru economia globală se află în Strâmtoarea Ormuz, o rută vitală prin care tranzitează 20% din țițeiul mondial. Restricționarea traficului de către Teheran a împins deja cotațiile barilului de petrol la peste 110 dolari. Iar această tensiune nu e o problemă îndepărtată. Când barilul sare de 110 dolari în Golf, dumneavoastră veți simți unda de șoc direct la pompele de benzină din România.
Miliarde de dolari blocate și despăgubiri masive
O altă miză financiară majoră o reprezintă ridicarea sancțiunilor economice impuse după retragerea americană din acordul nuclear în anul 2018. V-ați gândit vreodată cât de repede se pot bloca fonduri suverane uriașe pe scena internațională? Teheranul cere eliberarea activelor înghețate, cu accent pe cele 6 miliarde de dolari deblocate inițial în 2023, dar sechestrate din nou în Qatar după atacul Hamas din 7 octombrie.
Pe baza datelor furnizate, relateaza Financiarul, propunerea include solicitări ferme pentru compensații financiare aferente celor 39 de zile de bombardamente israeliene și americane. Bilanțul prezentat de partea iraniană indică peste 3.400 de morți și o infrastructură distrusă masiv. Până la urmă, orice negociere de acest calibru implică sume uriașe pentru reconstrucție pe care cineva va trebui să le achite.
Retragerea trupelor și dosarul nuclear
Planul vizează și retragerea personalului militar american din Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Kuweit. Se adaugă obținerea unor garanții de neagresiune din partea SUA și a Israelului. În plus, se cere încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, unde atacurile aeriene israeliene contra grupării Hezbollah au lăsat în urmă peste 2.600 de morți.
Cifrele vorbesc de la sine.
Numai că programul nuclear (un dosar extrem de spinos din punct de vedere diplomatic) este amânat deliberat pentru o fază ulterioară. Asta deși Washingtonul cere imperativ predarea a 440 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit.
Reacția Casei Albe. Mingea e în terenul americanilor
E drept că optimismul nu caracterizează deloc tabăra americană. Președintele Donald Trump a publicat un mesaj clar pe rețeaua Truth Social în care își exprimă scepticismul. „Voi analiza în curând un plan pe care Iranul tocmai ni l-a transmis, dar nu-mi pot imagina că ar fi acceptabil, deoarece ei nu au plătit încă un preţ suficient pentru ceea ce au făcut umanităţii şi lumii în ultimii 47 de ani”, a notat liderul de la Casa Albă.
Si răspunsul Teheranului menține o poziție de forță. Oficialii iranieni au transmis public că mingea este în terenul americanilor pentru a alege între diplomație și confruntare directă. Aceștia au precizat că statul islamic este pregătit pentru ambele scenarii exclusiv „pentru a-şi garanta interesele şi securitatea naţională”.
