Un studiu realizat pe 493 de pacienți din SUA arată că stimularea nervului vag poate aduce beneficii de durată persoanelor cu depresie severă care nu au răspuns la mai multe tratamente anterioare. Este vorba despre participanți aflați într-o situație dificilă, toți având cel puțin patru tratamente eșuate pentru episodul depresiv actual. În medie, aceștia încercaseră 13 tratamente fără succes și trăiseră cu depresie 29 de ani.
Tratamentul presupune implantarea chirurgicală sub piele a unui dispozitiv asemănător unui stimulator cardiac, conectat la nervul vag în zona gâtului. Acesta transmite impulsuri electrice scurte și regulate. Nu este o soluție simplă și nici un tratament destinat oricărui pacient, ci o intervenție medicală analizată în formele mai complicate ale bolii.
Potrivit datelor prezentate de Lyla, aproximativ 69% dintre participanți au avut o îmbunătățire semnificativă după 12 luni de tratament. Mai mult, peste 80% dintre pacienții care au răspuns inițial au păstrat beneficiile și după 24 de luni. În contextul depresiei severe, unde recăderea rămâne o problemă majoră, menținerea efectului în timp este un element esențial.
Cercetătorul Charles Conway a declarat că „beneficiul stimulării nervului vag pare să fie de durată”. El a descris aceste rezultate drept „extrem de atipice”. Un alt rezultat important este că aproximativ unul din cinci pacienți, adică 20%, nu mai prezenta simptome depresive după doi ani de tratament. Pentru un grup cu un istoric atât de lung de eșecuri terapeutice, acest procent este relevant.
Studiul aduce și o informație importantă pentru pacienții care nu văd rezultate la început. Aproximativ o treime dintre cei care nu au avut răspuns inițial au înregistrat ameliorări până la 24 de luni. Acest lucru sugerează că, în unele cazuri, efectele tratamentului pot apărea mai târziu, iar lipsa unui progres rapid nu exclude automat un beneficiu ulterior.
Există însă și motive de prudență. Studiul a fost finanțat de compania care produce dispozitivul VNS, ceea ce înseamnă că există un interes financiar direct în rezultatele cercetării. În plus, datele publicate până acum nu oferă detalii despre riscurile sau efectele secundare ale implantării și stimulării nervului vag. Nu sunt precizate nici costurile, nici dacă tratamentul este acoperit de asigurări, unde este disponibil sau când ar putea deveni mai accesibil în alte țări, inclusiv în România.
De asemenea, în acest set de date nu apar criteriile precise de eligibilitate și nici mărturii ale pacienților. Chiar și așa, concluzia rămâne clară: stimularea nervului vag pare să fie o opțiune utilă pentru cazurile severe și rezistente la tratament, mai ales acolo unde s-au acumulat deja multe încercări nereușite. În studiul RECOVER, exact acesta a fost profilul participanților: 493 de persoane, fiecare cu cel puțin patru tratamente eșuate, iar media a fost de 13.
