Gripa a provocat 83 de decese confirmate în România, inclusiv cel al unui copil din Vâlcea. În ciuda acestui bilanț, mulți români amână vaccinarea antigripală, un fenomen explicat de psihologi printr-o percepție distorsionată a riscurilor, potrivit Revista Ioana.
Ezitarea la vaccinare: o problemă de percepție
Datele oficiale arată că, până pe 22 februarie, doar 1,3 milioane de români s-au vaccinat antigripal, dintr-o populație de aproape 19 milioane. Psihologii susțin că această ezitare nu este cauzată de lipsa de informare, ci de mecanisme psihologice complexe. Decizia de a vaccina un copil este influențată de emoții, nu doar de date medicale.
Psihoterapeutul adlerian Gabriela Răileanu explică temerile pe care le întâlnește frecvent în cabinet: „Cele mai frecvente temeri pe care le aud în cabinet nu sunt teorii elaborate, ci întrebări simple: Dacă vaccinul îi provoacă o reacție gravă și eu am fost cea care a decis asta? Dacă îi fac mai mult rău?”. Acest mecanism este cunoscut în psihologie, oamenii tolerând mai greu un risc asumat personal decât unul perceput ca fiind extern.
Răileanu subliniază că ne este mai greu să ne asumăm posibilitatea unei reacții adverse rezultate dintr-o alegere directă, deoarece aceasta activează sentimentul de vină. Chiar dacă riscul de a contracta boala este obiectiv mai mare decât cel al reacțiilor severe la vaccin, emoțional funcționăm diferit.
Încredere, control și paradoxul bolilor rare
Psihologul clinician principal Gabriela Marc adaugă că ezitarea față de vaccinare nu este doar o problemă de informare, ci ține de încredere, de relația cu autoritățile și de senzația de control. Vaccinul este perceput ca o intervenție asupra unui copil sănătos, iar riscul, chiar dacă minim, devine emoțional mai greu de tolerat decât riscul unei boli care pare îndepărtată.
Succesul campaniilor de vaccinare din trecut a făcut ca boli precum rujeola sau formele grave de gripă să devină mai puțin vizibile. Această absență a contactului direct cu boala modifică percepția riscului. Gabriela Răileanu explică: „Când o boală ajunge să fie rară, vaccinul începe să pară, în mod paradoxal, mai periculos decât boala însăși”.
Funcționăm pe baza experienței directe. Dacă nu mai vedem cazuri grave în jurul nostru, percepem pericolul ca fiind scăzut. Creierul uman nu procesează riscurile în procente, ci în imagini și emoții. O poveste despre o reacție adversă, chiar dacă rară, rămâne vie în memorie. „Emoția cântărește mai mult decât procentul”, adaugă Gabriela Marc.
Biasul normalității și impactul pandemiei
Psihoterapeutul Laura Gavan numește acest fenomen „biasul normalității”. Părinții care nu au văzut cazuri severe de rujeolă sau gripă presupun că pericolul nu mai este real, bazându-se pe o senzație falsă de siguranță oferită de familiar.
Pandemia de COVID-19 a amplificat neîncrederea. Un raport UNICEF din 2023 a arătat că percepția asupra importanței vaccinurilor pentru copii a scăzut în 52 din 55 de țări analizate, declinul în România fiind de 10% față de deceniul anterior. Mesajele contradictorii, schimbările frecvente de recomandări și climatul tensionat au erodat încrederea în autorități.
Gabriela Răileanu consideră că vaccinarea nu a mai fost percepută doar ca un act medical, ci ca unul cu implicații sociale și politice. O problemă centrală a fost eșecul autorităților de a distinge clar între vaccinurile dezvoltate în regim de urgență, precum cele anti-COVID, și cele clasice, cu zeci de ani de utilizare în spate. Experiența cu vaccinul AstraZeneca, retras din unele țări, a lăsat urme.
Empatia, nu cearta, este soluția
Specialiștii sunt de acord că tonul autoritar și rușinarea publică a părinților ezitanți nu fac decât să întărească rezistența. Gabriela Răileanu afirmă că un limbaj calm și respectuos funcționează mai bine decât o abordare dură. Empatia nu înseamnă să negi datele științifice, ci să recunoști emoția părintelui: „Înțeleg că îți este teamă. Mulți părinți simt asta. Hai să ne uităm împreună la informații”.
Gabriela Marc explică: „Când un părinte se simte judecat, intră automat în defensivă. Iar un om aflat în apărare nu mai ascultă pentru a înțelege, ci pentru a se apăra”. Ea adaugă că o persoană atacată nu devine mai cooperantă, ci mai rigidă.
Pe lângă barierele psihologice, există și obstacole concrete. Un studiu INSP și OMS din 2024 a arătat că motivele nevaccinării țin uneori de logistică: îmbolnăvirea copilului la data programării și lipsa unui sistem de monitorizare activă duc la transformarea amânării în omisiune.
Încrederea, cheia succesului
Gabriela Marc subliniază că majoritatea părinților nu sunt ideologic împotriva vaccinării, ci ambivalenți. Soluția stă în relația cu medicul și în comunicare. „Schimbarea reală nu apare prin înfrângere, schimbarea reală are loc într-o relație securizantă. Prin relație. Prin acel spațiu în care frica este recunoscută, dar nu lăsată să decidă singură”.
Dincolo de poziții și etichete, rămâne un adevăr simplu: un părinte care iubește. Iar iubirea, atunci când este susținută de claritate și încredere, poate deveni cel mai puternic aliat al prevenției, concluzionează psihologul.
