Mulți oameni își schimbă alimentația, dar observă că talia rămâne aproape neschimbată. Explicația nu ține întotdeauna de dietă. Grăsimea abdominală poate persista pe fondul stresului cronic, al somnului insuficient, al fumatului, al unei posturi incorecte sau al unui microbiom intestinal dezechilibrat.
Miza nu este legată doar de aspectul fizic. Grăsimea viscerală, depusă în jurul organelor interne, este asociată cu un risc mai mare de boli cardiovasculare și diabet. De aceea, problema nu se reduce la numărul de kilograme, ci la zona în care se acumulează grăsimea și la efectele pe care le are asupra sănătății.
Un factor important este stresul prelungit. Acesta ridică nivelul de cortizol, hormon care stimulează pofta pentru alimente bogate în zahăr și grăsimi. În același timp, cortizolul favorizează depozitarea grăsimii în jurul taliei. Chiar și atunci când alimentația este corectă, episoadele repetate de stres pot împinge organismul spre acumulare.
Și somnul insuficient acționează în aceeași direcție. Mai puțin de șapte ore pe noapte cresc secreția de grelină, hormonul foamei. Totodată, scade nivelul de leptină, hormonul sațietății. Sub acest prag, organismul primește semnale care favorizează acumularea de grăsime.
O altă cauză posibilă este dezechilibrul microbiomului intestinal. Acesta poate provoca inflamații în corp, poate afecta modul în care organismul folosește insulina și poate influența hormonii care controlează foamea. Pentru susținerea sănătății intestinale, nutriționiștii recomandă un aport zilnic de 25-30 de grame de fibre din fructe, legume, leguminoase și cereale integrale.
Discuția despre grăsimea abdominală se oprește adesea la mâncare și sport, deși Jurnalul Național arată că tabloul este mai larg. În România, interesul pentru alimentație sănătoasă a crescut în ultimii ani, pe fondul ratelor ridicate de obezitate, însă somnul și stresul rămân frecvent în plan secund.
Pe listă intră și fumatul. Studiile arată că fumătorii au adesea o greutate corporală mai mică, dar tind să acumuleze mai multă grăsime viscerală în zona abdomenului. Diferența este relevantă, pentru că o greutate mai mică poate crea impresia falsă a unui risc redus.
Aspectul abdomenului nu indică întotdeauna automat mai mult țesut adipos. Umerii aduși în față și spatele arcuit pot slăbi musculatura și pot împinge abdomenul înainte. Astfel apare impresia unei burți mai mari. În unele cazuri există grăsime reală, iar în altele imaginea este accentuată de postură.
La capitolul mișcare, specialiștii în fitness recomandă antrenamente de forță și exerciții compuse, precum genuflexiunile și flotările. Aceste variante sunt preferate în locul antrenamentelor foarte intense, mai ales în condiții de stres, pentru a accelera metabolismul fără presiune suplimentară asupra organismului.
Impactul asupra sănătății publice rămâne semnificativ. Înțelegerea acestor cauze poate reduce riscul de diabet și boli cardiovasculare în populație. Aceste afecțiuni apasă deja pe sistemul medical din România, iar grăsimea viscerală este forma de depozit care leagă cel mai clar talia de aceste riscuri.
