Educația primită în copilărie nu este principala cauză a comportamentului narcisist. Un studiu major din Germania, realizat pe peste 1300 de perechi de gemeni, arată că această tulburare de personalitate este transmisă în principal prin ADN, contrazicând decenii de teorii psihologice.
Mitul părintelui vinovat, demontat
Până acum, specialiștii erau convinși de altceva. Teoriile psihanalitice susțineau că o educație distantă sau, dimpotrivă, laudele exagerate din primii ani de viață duc la formarea unui caracter egocentric. părinții erau considerați principalii vinovați. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Cercetătorii germani au vrut să tranșeze definitiv clasica dezbatere dintre natură și educație, analizând atât genetica, cât și experiențele de viață ale participanților.
Metoda folosită de cercetători
Dar cum s-a ajuns, mai exact, la această concluzie? Oamenii de știință au inclus în studiu peste 1300 de perechi de gemeni, alături de părinții, partenerii de viață și frații lor care nu sunt gemeni, pentru o imagine completă. Fiecare participant a completat un test detaliat de personalitate. Adulților li s-a cerut să evalueze pe o scară de la 1 la 9 cât de mult se identifică cu afirmații precum „Tind să vreau ca ceilalți să mă admire” și „Tind să vreau ca ceilalți să-mi acorde atenție”. O altă frază analizată a fost „Tind să caut prestigiu și statut”.
Iar tinerii au avut un sistem de notare diferit, adaptat vârstei. Ei au răspuns pe o scară de la 1 la 5 la declarații ca „Sunt cu adevărat o persoană specială” sau „Sunt bun la a-i convinge pe oameni să facă lucrurile așa cum vreau eu”.
Genetica dictează totul
Rezultatele au fost surprinzătoare.
Părinții și copiii au obținut scoruri extrem de similare la testul de narcisism. Potrivit Jurnalulnational, autorii studiului afirmă clar că această asociere a fost „determinată în totalitate de factori genetici”. Mai mult, factorii de mediu comuni, cum ar fi statutul socio-economic al familiei, au jucat doar un „rol minor”. Concluzia este tranșantă: „Narcisismul este ereditar, dar în principal din cauza geneticii”.
Impactul asupra terapiei
V-ați întrebat vreodată de ce unele persoane par să aibă nevoie constantă de admirație? Tulburările de personalitate narcisistă, deși rare, se manifestă printr-un sentiment extrem de importanță de sine și o incapacitate de a empatiza. Psihologii explicau aceste trăsături ca fiind o mască pentru nesiguranța dezvoltată în copilărie, recomandând adesea terapia prin conversație (cunoscută și ca psihoterapie).
Și totuși, noile date schimbă perspectiva. Descoperirea eliberează de vină părinții care se simțeau responsabili pentru atitudinea grandioasă a copiilor lor. Studiul nu a găsit nicio dovadă care să lege experiențele din mediul familial de declanșarea narcisismului, cu singura condiție ca părinții să își trateze toți copiii în același mod. Presiunea financiară și emoțională a terapiilor bazate pe învinovățirea părinților ar putea fi, până la urmă, reconsiderată.
