Asiguratul poate primi partea necontestată a despăgubirii înainte să se încheie disputa asupra sumei totale. Pentru plata indemnizației contează însă acoperirea înscrisă în poliță, informațiile declarate despre risc, achitarea primelor și anunțarea evenimentului în termenul contractual.
Verificarea poliței începe cu riscurile acoperite
Informațiile au fost relatate de getpony.ro. Documentul trebuie citit pentru a identifica exact ce este asigurat și în ce perioadă răspunde compania. Articolul 2.201 din Codul civil stabilește elementele minime care trebuie să figureze în poliță.
- Numele sau denumirea părților și domiciliul ori sediul acestora, precum și numele beneficiarului, dacă acesta nu este parte la contract.
- Obiectul asigurării, adică persoana, bunul sau interesul pentru care se încheie contractul.
- Riscurile asigurate, respectiv evenimentele pentru care există acoperire.
- Momentul de la care începe răspunderea asigurătorului și momentul în care aceasta încetează.
- Primele de asigurare, adică sumele datorate pentru protecția contractuală.
- Sumele asigurate prevăzute în document.
Încheierea asigurării se constată prin polița sau certificatul emis și semnat de asigurător. Dacă se folosește o notă de acoperire, emiterea și semnarea acesteia revin brokerului de asigurare.
Dreptul la informare există încă dinaintea semnării. Articolul 2.238 pune în sarcina asigurătorului și a împuterniciților săi furnizarea informațiilor necesare alegerii și încheierii contractului, precum și informarea pe întreaga perioadă în care acesta produce efecte.
Împrejurările esențiale despre risc se declară în scris
La contractare, răspunsurile la întrebările asigurătorului trebuie date în scris. Articolul 2.203 cere și declararea informațiilor sau împrejurărilor cunoscute care sunt esențiale pentru evaluarea riscului, chiar dacă obligația nu se epuizează prin completarea răspunsurilor solicitate.
Pe durata contractului, schimbarea acestor împrejurări trebuie comunicată în scris asigurătorului. Obligația îi revine asiguratului.
Declarațiile inexacte ori ascunderea unor împrejurări cu rea-credință pot atrage nulitatea contractului. Condiția prevăzută de articolul 2.204 este ca informațiile respective să fi determinat compania, dacă le cunoștea, să refuze asigurarea sau să o accepte în alte condiții. Nulitatea poate interveni chiar dacă declarația ori omisiunea nu a influențat producerea evenimentului asigurat.
Când reaua-credință nu poate fi stabilită, iar inexactitatea sau omisiunea este descoperită înainte de producerea riscului, asigurătorul poate păstra contractul solicitând o primă mai mare. Cealaltă opțiune este rezilierea după 10 zile calculate de la primirea notificării de către asigurat. În această situație, compania restituie partea din primele deja plătite corespunzătoare perioadei fără acoperire, conform articolului 2.204 din Codul civil.
Neplata primei poate duce la încetarea contractului
Articolul 2.199 stabilește schimbul de obligații: contractantul sau asiguratul achită prima, iar compania se obligă să plătească indemnizația dacă se produce riscul asigurat. Banii pot reveni, după caz, asiguratului, beneficiarului ori terțului păgubit.
Persoana care încheie contractul poate asigura un risc referitor la altcineva, la bunurile sau la activitățile acelei persoane. Contractantul își asumă plata primei față de companie și în această situație.
Scadențele trebuie respectate potrivit contractului. Dacă părțile nu au stabilit altă variantă, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciților săi.
În lipsa unei convenții contrare, primele neachitate la scadență îi permit asigurătorului să rezilieze contractul. Compania are obligația să informeze asiguratul despre consecințele neplății la termen.
Evenimentul se anunță în termenul înscris în contract
După producerea riscului, primul termen de urmărit este cel pentru comunicarea evenimentului către asigurător, prevăzut în contract. Articolul 2.207 permite transmiterea anunțului și către brokerul de asigurare. Acesta trebuie, la rândul său, să informeze compania în termenul contractual.
Întârzierea poate justifica refuzul indemnizației dacă, tocmai din cauza neîndeplinirii obligației de comunicare, asigurătorul nu a putut stabili cauza evenimentului și întinderea pagubei. Această condiție trebuie îndeplinită pentru refuzul întemeiat pe neanunțarea la termen.
Pentru bunuri, contractul poate impune și măsuri de limitare a pagubelor după producerea riscului. Acestea se iau în funcție de împrejurări, pe seama asigurătorului și în limita sumei asigurate. Compania poate verifica felul în care este întreținut bunul, în condițiile convenite prin contract.
Suma încasată depinde de franșiză și de primele datorate
Plata indemnizației se face în condițiile contractului, conform articolului 2.208. Dacă părțile nu se înțeleg asupra valorii acesteia, partea necontestată trebuie achitată înainte ca disputa să fie soluționată prin acord sau de instanță.
La asigurările de bunuri, verificarea sumei de încasat presupune urmărirea acestor clauze și limite.
- Franșiza, dacă a fost convenită, este partea suportată de asigurat, pentru care compania nu are obligația să achite despăgubire.
- Primele datorate până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, pot fi compensate cu indemnizația cuvenită asiguratului sau beneficiarului. Compensarea înseamnă scăderea acestor datorii din suma de plată.
- Dacă același bun are mai multe asigurări, fiecare companie plătește proporțional cu suma asigurată și în limita acesteia. Despăgubirile încasate împreună nu pot depăși prejudiciul efectiv rezultat direct din evenimentul asigurat.
Pentru asigurările de bunuri și cele de răspundere civilă, în cazurile stabilite contractual, indemnizația nu este datorată când riscul a fost produs intenționat de asigurat, de beneficiar sau de un membru al conducerii persoanei juridice asigurate care acționează în această calitate.
La răspunderea civilă, plata poate merge direct la păgubit
Articolul 2.223 privește prejudiciul pentru care asiguratul răspunde legal față de alte persoane, precum și cheltuielile făcute de acesta în procesul civil. Persoana prejudiciată poate chema asigurătorul în judecată, în limitele obligațiilor asumate prin contract.
Dacă legea nu dispune altfel, valoarea despăgubirii se stabilește prin înțelegerea dintre asigurat, persoana prejudiciată și asigurător. În lipsa acordului, suma este stabilită prin hotărâre judecătorească, potrivit articolului 2.225.
Conform articolului 2.226, asigurătorul achită despăgubirea direct persoanei prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost deja despăgubită de asigurat.
