Românii fără venituri vor trebui să achite 2.430 de lei pentru a beneficia de asigurare de sănătate în 2026, potrivit Bravonet. Suma reprezintă echivalentul a 202,5 lei pe lună și este calculată pe baza salariului minim brut. Această creștere vine într-un context european marcat de inflația medicală și îmbătrânirea populației, care pun presiune pe bugetele de sănătate.
Cum se calculează contribuția la sănătate
Mecanismul de calcul al contribuției de sănătate pentru persoanele fără venituri a rămas neschimbat, însă suma finală depinde de valoarea salariului minim brut pe țară. Legea prevede că baza de calcul este de 6 salarii minime brute în vigoare la data depunerii declarației. La această bază se aplică o cotă de contribuție la sănătate (CASS) de 10%.
În 2026, salariul minim brut este de 4.050 de lei, acesta fiind reperul pentru calculul contribuțiilor datorate statului. Astfel, baza de calcul este de 24.300 de lei (6 salarii x 4.050 lei), iar contribuția anuală (CASS) este de 2.430 de lei (10% din 24.300 lei).
Este important de menționat că Guvernul a anunțat o majorare a salariului minim la 4.325 de lei începând cu 1 iulie 2026. Această modificare nu va afecta contribuția datorată pentru acest an, ci va fi relevantă pentru calculul contribuțiilor din 2027, care se vor raporta la salariul minim valabil la 1 ianuarie 2027.
Cum devii asigurat prin Declarația unică
Pentru a deveni asigurat, persoanele fără venituri trebuie să depună Declaraţia unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice (formularul D212) la ANAF. Odată depus acest document, calitatea de asigurat se obține pentru o perioadă de 12 luni.
Depunerea Declarației unice se poate face online, prin Spațiul Privat Virtual, sau fizic, la ghișeele administrațiilor financiare. Toate informațiile necesare și ghiduri detaliate sunt disponibile pe website-ul ANAF. După confirmarea plății în sistem, calitatea de asigurat poate fi verificată online, pe portalul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Alternative gratuite pentru asigurarea de sănătate
Legea prevede și categorii de persoane care pot beneficia de asigurare medicală fără a plăti direct contribuția. Cele mai comune situații sunt coasigurarea și scutirile pentru tineri.
Coasigurarea este o opțiune pentru soțul, soția sau părinții fără venituri proprii, care se află în întreținerea unei persoane asigurate (de exemplu, un salariat). Persoana asigurată trebuie să solicite angajatorului declararea membrilor familiei ca coasigurați. Dacă persoana care întreține nu este salariat (de exemplu, are un PFA), demersurile se fac direct la casa de asigurări de sănătate județeană.
Tinerii între 18 și 26 de ani sunt asigurați gratuit dacă urmează o formă de învățământ de zi și nu realizează venituri peste nivelul salariului minim brut. Scutirea se aplică inclusiv absolvenților de liceu, pentru o perioadă de maximum 3 luni de la terminarea studiilor, până la începerea anului universitar.
Costurile în creștere ale sistemelor de sănătate europene
Creșterea costului asigurării în România nu este un fenomen izolat. Sistemele de sănătate din întreaga Europă se confruntă cu presiuni financiare uriașe. Un raport recent al companiei de consultanță WTW arată că 58% dintre asigurătorii europeni se așteaptă la o creștere a costurilor medicale în următorii trei ani, mai accelerată decât în trecut.
Cauzele sunt multiple și complexe. Pe de o parte, este vorba de o criză severă a forței de muncă în sectorul sanitar, de îmbătrânirea populației care necesită mai multe servicii medicale și de subfinanțarea cronică a sistemelor publice. Costurile cu medicamentele și tehnologiile noi sunt în continuă creștere.
Medicamentele inovatoare, cum ar fi cele din clasa GLP-1 folosite pentru diabet și obezitate, adaugă o presiune suplimentară pe bugete. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), prin biroul său european, a avertizat că sistemele de sănătate care se bazează masiv pe contribuțiile legate de veniturile din muncă, așa cum este și cazul României, sunt cele mai vulnerabile la șocurile demografice.
Pe măsură ce ponderea populației active scade, veniturile la bugetul sănătății se diminuează, în timp ce cheltuielile cresc. Această dinamică forțează statele să caute surse alternative de finanțare sau să crească plățile directe suportate de cetățeni, fie prin contribuții mai mari, fie prin coplăți pentru servicii și medicamente.
Sursele pentru aceste informații sunt Comisia Europeană, compania de consultanță WTW și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), prin biroul său european.
