Este oficial. Grecia a adoptat o nouă lege a muncii care permite extinderea zilei de lucru până la 13 ore, o decizie care a stârnit proteste naționale și critici severe din partea sindicatelor și a partidelor de opoziție, relatează BBC. Proiectul, promovat de guvernul de centru-dreapta condus de partidul Noua Democrație, a fost aprobat joi în Parlament, în ciuda grevelor și a dezbaterilor aprinse.
O lege care divizează societatea elenă
Executivul susține că noile reglementări au scopul de a moderniza piața muncii și de a oferi mai multă flexibilitate angajaților. Însă opoziția a catalogat proiectul drept o „monstruozitate legislativă”, acuzând guvernul că subminează drepturile lucrătorilor.
Conform noilor prevederi, săptămâna standard de lucru rămâne de 40 de ore, iar orele suplimentare sunt limitate la 150 pe an. Totuși, angajații pot lucra până la 13 ore pe zi, în anumite condiții, pentru maximum 37 de zile pe an. Guvernul insistă că măsura este opțională și se aplică doar sectorului privat.
Proteste și reacții sindicale
Reforma a provocat două greve generale, care au paralizat transportul public și o parte din serviciile de stat. Sindicatul funcționarilor publici ADEDY a acuzat executivul că „distruge viața de familie și legalizează supra-exploatarea”, considerând că, în practică, este vorba despre abolirea zilei de muncă de opt ore.
Ministrul Muncii, Niki Kerameus, a apărat legea, afirmând că aceasta aliniază Grecia la realitățile economiei moderne și la standardele europene privind flexibilitatea timpului de lucru, care permit o medie de 48 de ore pe săptămână, inclusiv ore suplimentare, într-un interval de 12 luni.
Autoritățile afirmă că angajații vor fi protejați prin clauze care le garantează dreptul de a refuza orele suplimentare fără a risca concedierea. În plus, plata pentru munca peste program va fi majorată cu 40%. Oficialii susțin că legea oferă lucrătorilor posibilitatea de a munci mai mult pentru același angajator, evitând nevoia de a avea mai multe slujbe part-time.
Partidele de opoziție, însă, avertizează că măsura „împinge Grecia înapoi, într-un ev mediu al muncii”, amintind că angajații greci lucrează deja printre cele mai multe ore din UE, dar au salarii mult mai mici.
Context economic și date europene
Legea vine într-un moment în care Grecia încearcă să-și consolideze redresarea economică după criza datoriilor. În 2024, țara a introdus deja o săptămână de lucru de șase zile pentru anumite industrii. Potrivit Eurostat, grecii aveau cele mai lungi săptămâni de lucru din Uniunea Europeană (39,8 ore), urmați de bulgari, polonezi și români, în timp ce în Țările de Jos se lucra cel mai puțin – 32,1 ore pe săptămână.
Începând din ianuarie 2025, salariul minim în Grecia este de 968 de euro pe lună, unul dintre cele mai mici din blocul comunitar. Rata șomajului, deși în scădere față de perioada crizei, se situează la 8,1%, comparativ cu media UE de 5,9%.
Deși economia elenă a început să se stabilizeze după încheierea crizei din 2018, salariile reduse și costurile ridicate ale vieții continuă să mențină tensiunea socială, iar noua lege a muncii pare să adâncească această diviziune între guvern și cetățeni.
Noua legislație și implicațiile pentru muncitori
Adoptarea legii care permite extinderea programului de muncă la 13 ore pe zi reflectă o tendință globală de flexibilizare a muncii, dar sub pretextul creșterii productivității, se ascund riscuri majore pentru muncitori. Criticii acestei politici afirmă că extinderea orelor de muncă fără o compensație corespunzătoare sau fără măsuri adecvate de protecție poate duce la o deteriorare semnificativă a sănătății fizice și mentale a angajaților.
De asemenea, se ridică întrebări legate de echilibrul dintre viața profesională și viața personală, un aspect esențial în contextul unei societăți care se confruntă cu o criză a sănătății mintale și cu tot mai multe provocări în gestionarea stresului cotidian. În timp ce guvernul susține că legea va aduce mai multă flexibilitate, mulți se tem că aceasta va deveni o normalitate impusă, mai degrabă decât o alegere personală.
Proteste masive și reacția societății civile
În urma anunțului privind noua lege, mai multe organizații civice și grupuri de activiști au organizat proteste masive în întreaga țară, criticând nu doar măsurile adoptate, ci și lipsa de dialog real între guvern și cetățeni. Mobilizarea a inclus diverse categorii sociale, de la muncitori la profesori, și a evidențiat nemulțumirea față de politica economică actuală a guvernului.
Spre exemplu, în Atena, mii de oameni s-au adunat în fața Parlamentului pentru a protesta împotriva noii legi, cerând respectarea drepturilor lor și condiții de muncă decente. Reacțiile au venit și din partea unor organizații internaționale care au subliniat că măsurile adoptate de Grecia contravin standardelor muncii internationale.
Perspective de viitor pentru piața muncii grecești
Pe termen lung, impactul acestei legi asupra economiei grecești și asupra pieței muncii este încă incert. Specialiștii avertizează că, în absența unor măsuri care să îmbunătățească condițiile de muncă și să crească salariile, extinderea programului de lucru poate avea efecte adverse asupra moralului angajaților și a productivității acestora.
Este esențial ca grecii să fie implicați într-un dialog deschis privind reforma pieței muncii, iar autoritățile să ia în considerare sugestiile și preocupările lor. În acest context, stabilirea unui cadru legislativ echilibrat care să protejeze drepturile muncitorilor, dar să și încurajeze flexibilitatea și inovarea, va fi o provocare majoră pentru viitoarele guverne.
Concluzia: O alegere controversată
Legea privind extinderea programului de lucru la 13 ore pe zi stârnește dezbateri aprinse în societatea elenă. Deși susținută de guvern ca o modalitate de a adapta legislația muncii la realitățile economice contemporane, critica venită din partea sindicatelor și a opoziției sugerează că aceasta ar putea duce la o erodare a drepturilor fundamentale ale muncitorilor. Poziția guvernului, care vede modificările ca o oportunitate de a atrage investitori și de a moderniza economia, se lovește de oportunismul social care cere protecții mai mari pentru cei care lucrează, într-un climat economic deja deloc favorabil.
