Perioadele lungi petrecute stând jos sunt asociate cu un risc mai mare de cancer, arată un studiu recent, care indică în același timp și un posibil factor de protecție: activitatea fizică. Ideea centrală nu ține doar de numărul total de ore petrecute pe scaun într-o zi, ci și de felul în care acest timp se adună, în intervale lungi și fără întreruperi.
Cu alte cuvinte, organismul resimte diferit o zi în care o persoană rămâne așezată ore în șir fără pauză față de una în care își întrerupe sedentarismul, se ridică, face câțiva pași, își întinde spatele sau schimbă ritmul pentru câteva minute. Studiul leagă timpul sedentar prelungit de un risc mai ridicat de cancer, fără să indice tipuri specifice de cancer. De asemenea, informațiile disponibile nu fac diferența între statul la birou și cel de acasă, pe canapea.
Mesajul practic este însă clar: ruperea acestor intervale lungi poate deveni un gest concret de protejare a sănătății. Activitatea fizică apare în studiu ca factor de protecție împotriva riscului de cancer, dar nu este indicată o formă anume de mișcare drept „cea mai eficientă”. Tocmai de aceea, începutul nu trebuie să fie complicat. Mersul, urcatul scărilor, deplasările făcute pe jos între două sarcini sau o scurtă rutină de întindere pot contribui la întreruperea sedentarismului.
Pentru persoanele cu program încărcat, ideea de a face mai multă mișcare poate părea greu de pus în practică. Totuși, potrivit Revistaioana, studiul subliniază mai ales importanța întreruperii perioadelor lungi de stat jos. Asta poate însemna gesturi simple, precum ridicatul după terminarea unui apel, mersul prin casă sau prin birou cât se încălzește cafeaua ori mutarea unor sarcini scurte în poziție verticală. Seara, chiar și o ridicare de pe canapea între episoade, între reclame sau după câteva mesaje trimise poate schimba ritmul.
Studiul nu precizează cât de des ar trebui făcute aceste pauze și nici care ar fi durata lor optimă. În lipsa unei formule exacte, abordarea cea mai realistă este introducerea unor întreruperi mici, dar repetate. Dacă într-o zi reușești să spargi două sau trei intervale lungi de stat jos, deja schimbi ceva în bine în rutina ta.
Textul mai atrage atenția că mișcarea nu ar trebui privită doar prin prisma slăbitului, a disciplinei dure sau a unui program imposibil de respectat. În acest caz, discuția este despre prevenție și despre protejarea sănătății fără diete drastice și fără planuri greu de susținut. O plimbare scurtă, câteva minute de mers alert între două taskuri, puțină ordine făcută în casă într-un ritm mai alert sau o ieșire pe jos până la magazin pot fi variante ușor de integrat în viața de zi cu zi.
Studiul nu oferă detalii despre intensitate, durată sau un program ideal de exerciții. Ce afirmă clar este legătura dintre sedentarismul prelungit și risc, precum și rolul protector al activității fizice. Un prim pas poate fi alegerea unui singur moment din zi în care statul jos se prelungește cel mai mult și introducerea unei reguli simple: să te ridici măcar o dată și să te miști puțin. Chiar și un gest mic poate conta atunci când scopul este să eviți acumularea repetată a perioadelor lungi de sedentarism.
