Riscul chimic: ce se întâmplă cu apa din PET la căldură
O sticlă cu apă uitată într-o mașină parcată în soare nu înseamnă doar o băutură caldă și cu gust neplăcut. Temperaturile ridicate dintr-un habitaclu încins accelerează transferul unor substanțe chimice din plastic direct în apă. Majoritatea recipientelor de apă îmbuteliată sunt fabricate din polietilen tereftalat (PET), un material sensibil la căldură.
Principalul compus care migrează în apă este antimoniul. Viteza cu care se atinge pragul de siguranță depinde direct de temperatură. Într-un mediu cu 80°C, cum poate deveni interiorul unei mașini, pragul este depășit în doar două zile. Prin comparație, la 70°C ar fi nevoie de 12 zile, iar la o temperatură de 60°C, procesul ar dura 176 de zile, conform datelor analizate de GetPony. Odată ce aceste substanțe au ajuns în apă, procesul este ireversibil; răcirea ulterioară a sticlei nu le mai elimină.
Expunerea directă la soare agravează problema. Radiațiile solare nu doar încălzesc recipientul, ci pot provoca foto-oxidarea plasticului, un proces ce duce la formarea de microplastice și nanoplastice în lichid. Un studiu din 2014 a arătat că expunerea la soare intensifică migrarea de antimoniu și acetaldehidă, efectul fiind mai pronunțat în cazul apei carbogazoase.
Riscul bacteriologic: pericolul din sticlele deja deschise
Dacă riscul chimic este prezent și la sticlele sigilate, cel bacteriologic apare imediat ce recipientul a fost deschis. Odată ce o persoană a băut din sticlă, bacteriile din cavitatea bucală ajung în apă și, la căldură, se pot multiplica exponențial. Profilul de risc al unei sticle din care s-a băut deja este complet diferit față de al uneia sigilate.
Un studiu efectuat în 2005 a demonstrat viteza acestui proces. După ce au fost lăsate timp de 48 de ore la o temperatură de 37°C, probele de apă au înregistrat o creștere a numărului de colonii bacteriene de peste 40.000 de ori. O mașină încinsă oferă condiții similare, transformând sticla de apă într-un mediu propice dezvoltării bacteriilor.
Ce poți face și ce nu ajută
Pentru a reduce riscurile, locul unde este depozitată sticla contează. Păstrarea ei în portbagaj, ferită de lumina directă a soarelui, este o opțiune mai sigură decât lăsarea pe bord sau pe scaune, unde este expusă direct radiațiilor solare.
Soluțiile improvizate după ce apa a fost deja contaminată nu sunt eficiente. Fierberea apei poate distruge bacteriile, dar crește concentrația substanțelor chimice deja migrate din plastic. Nici congelarea nu este o soluție, deoarece stresul mecanic exercitat de gheață asupra pereților de plastic poate duce la eliberarea și mai multor particule chimice.
