Ceaiul de anghinare este ales de mulți români care caută remedii naturale pentru problemele ficatului, însă efectele sale au limite clare. Planta conține cinarină și acid clorogenic, substanțe active cunoscute pentru faptul că stimulează secreția biliară și susțin digestia. Totuși, infuzia nu poate fi considerată un tratament pentru boli hepatice grave, precum ciroza sau hepatitele virale. Rolul ei este strict de adjuvant.
Anghinarea, cunoscută în botanică sub numele de Cynara scolymus, are un profil fitochimic studiat clinic de zeci de ani. Efectele sale sunt legate în principal de cinarină, acidul clorogenic și polifenoli. Cinarina acționează asupra metabolismului lipidelor, reducând producția internă de colesterol și favorizând eliminarea acestuia prin bilă. Acidul clorogenic are un rol antioxidant și neutralizează radicalii liberi înainte ca aceștia să afecteze membranele celulare. Polifenolii completează acest efect protector.
Consumul constant de extracte din Cynara scolymus a fost asociat, în analizele de laborator, cu scăderea colesterolului total, mai ales a fracțiunii LDL. Acest efect nu apare imediat, ci după mai multe săptămâni de administrare susținută. În schimb, la nivel digestiv, beneficiile pot apărea mai repede. Ceaiul poate reduce balonarea, senzația de greutate după mese bogate și flatulența, deoarece stimulează secreția sucurilor gastrice și relaxează musculatura netedă a tubului digestiv.
În privința ficatului și a bilei, cinarina are o acțiune dublă. Pe de o parte, stimulează hepatocitele să producă mai multă bilă, efect numit acțiune coleretică. Pe de altă parte, determină contracția colecistului și evacuarea bilei în duoden, mecanism cunoscut drept acțiune colagogă. Potrivit informațiilor prezentate de Jurnalulnational, planta este recomandată frecvent ca adjuvant în colecistită și în dischinezia biliară, afecțiune cunoscută popular ca bilă leneșă. Prin drenajul corect al bilei, poate fi redus riscul de inflamații și de formare a mâlului biliar.
Frunzele de anghinare oferă și protecție celulei hepatice, mai ales în contextul unei alimentații moderne, al tratamentelor medicamentoase prelungite și al consumului de alcool. Antioxidanții din plantă contribuie la neutralizarea toxinelor și creează un mediu favorabil refacerii țesutului hepatic afectat. De aceea, infuzia este inclusă în protocoalele naturiste pentru gestionarea steatozei hepatice, adică ficatul gras.
Totuși, specialiștii atrag atenția că nu trebuie confundat sprijinul oferit de plantă cu un tratament curativ. Ceaiul de anghinare nu vindecă afecțiunile hepatice severe. Ciroza produce cicatrici definitive pe ficat, iar hepatitele virale provocate de virusurile B sau C necesită tratamente antivirale specifice, prescrise de medicul infecționist. Infuzia poate doar să ușureze activitatea ficatului și să reducă inflamația de fond.
Pentru prepararea corectă, farmaciștii recomandă 5 până la 7 grame de plantă uscată și mărunțită la 200 până la 250 mililitri de apă. Apa trebuie să fie clocotită și se toarnă peste plantă într-un vas de sticlă sau porțelan. Recipientul se acoperă imediat, iar timpul de infuzare trebuie să fie între 10 și 15 minute. Dacă frunzele sunt fierte direct, acidul clorogenic și polifenolii se degradează termic, iar dacă apa nu este suficient de fierbinte, cinarina rămâne blocată în celuloza frunzelor. La final, infuzia se strecoară printr-o sită fină.
