Facturile la gaze naturale nu vor crește după 31 martie 2026, data la care expiră schema actuală de plafonare. Guvernul a identificat un mecanism de preț administrat pentru a evita un șoc pe piață, potrivit News24.
De la plafonare la preț administrat
Schema de sprijin care a menținut prețul gazelor la 0,31 lei/kWh urma să se încheie la 31 martie. Fără o intervenție, prețul ar fi crescut la nivelul pieței, un scenariu pe care Executivul a dorit să-l evite. Vechea schemă a costat bugetul de stat 6 miliarde de euro în ultimii patru ani, echivalentul a jumătate din deficitul estimat pentru anul în curs.
Soluția identificată nu mai este o plafonare clasică, prin care statul decontează diferența furnizorilor. Noul concept este cel de preț administrat, printr-o perioadă de tranziție, confirmat de surse guvernamentale. Guvernul va utiliza pârghia pe care o are prin producătorul de stat Romgaz.
Rolul Romgaz în noul mecanism
Ministrul Energiei, Sebastian Ivan, a cerut explicit companiei naționale Romgaz să vină cu o ofertă care să permită menținerea unui preț final controlat pentru populație. Practic, Romgaz va fi obligat să vândă gazul pe piața internă la un preț reglementat, suficient de mic pentru ca furnizorii să poată oferi un preț final la consumator similar cu cel actual. Astfel, povara financiară nu mai cade direct pe bugetul de stat sub formă de subvenții, ci este gestionată prin politica de preț a unei companii de stat.
Anunțul oficial al Ministrului Energiei
După săptămâni de speculații și negocieri, ministrul Energiei, Sebastian Ivan, a anunțat că documentul care stă la baza noului mecanism este gata. „Am terminat actul normativ prin care ne asigurăm că nu o să crească preţul la gaze naturale după data de 31 martie”, a declarat Sebastian Ivan, potrivit unor surse citate de Agerpres.
Actul normativ, cel mai probabil o ordonanță de urgență, urmează să fie discutat și aprobat în ședința de Guvern de la finalul acestei săptămâni. Noua schemă este gândită să fie valabilă pentru o perioadă de un an, până la 31 martie 2027, timp în care autoritățile speră la o stabilizare completă a piețelor europene de energie.
Presiunea bugetară și contextul european
Decizia de a renunța la vechea schemă a fost determinată de costurile ridicate. Cele 6 miliarde de euro plătite în ultimii patru ani pentru plafonarea prețurilor la energie și gaze au pus o presiune imensă pe finanțele publice. Conform declarațiilor ministrului Ivan, această sumă reprezintă jumătate din deficitul anului 2026.
Datoria guvernamentală a României a depășit pragul de alertă european de 60% din Produsul Intern Brut, ajungând la 1.121 miliarde de lei în noiembrie 2025, conform datelor de la Ministerul Finanțelor. Continuarea subvenționării masive a facturilor ar fi fost imposibilă fără a risca o criză a finanțelor publice.
Provocări structurale ale sistemului energetic
Pe lângă presiunea bugetară, sistemul energetic național se confruntă și cu alte provocări structurale. Lorant Antal, expert în domeniu, a atras atenția că rețelele de distribuție nu au ținut pasul cu dezvoltarea economiei în ultimele trei decenii, o problemă care necesită investiții masive.
Extinderea rapidă a prosumatorilor generează costuri suplimentare de echilibrare a sistemului, care ajung până la 372 lei/MWh și sunt suportate de consumatori, după cum a explicat președintele AFEER. Aceste costuri suplimentare reprezintă o provocare pentru stabilitatea prețurilor pe termen lung.
Ce urmează pentru facturile românilor
Pe termen scurt, consumatorii casnici nu ar trebui să se aștepte la creșteri ale facturilor. Mecanismul de preț administrat, susținut de producția Romgaz, va asigura continuitatea prețului actual pentru încă cel puțin un an.
Europarlamentarul Cristian Bușoi a declarat că nu vede niciun motiv pentru care, în 2026, să mai crească suplimentar prețurile la electricitate. Detaliile finale ale modului de calcul și valoarea exactă a prețului administrat vor fi cunoscute după publicarea ordonanței de urgență în Monitorul Oficial.
Guvernul a ales o cale de mijloc: protejarea populației de un șoc al prețurilor, dar fără a arunca în aer bugetul de stat. Această soluție de tranziție este menită să ofere predictibilitate până când piața energiei se va stabiliza.
