De ce unii oameni aleg să rămână în relații care le fac rău? Nu e vorba de lipsă de înțelegere, ci de dificultatea de a renunța la ceva ce a avut sens, arată Revista Ioana. Psihologul Anca Alecu, cu cabinet în Oradea, explică motivele pentru care oamenii oscilează între sentimente și alegerile pe care le fac.
Teama de singurătate și nevoia de atașament
Nevoia de atașament este una dintre cele mai puternice forțe care ne țin blocați într-o relație nesănătoasă. Dincolo de problemele concrete, legătura emoțională oferă un sentiment de siguranță, explică Anca Alecu. Chiar și în momente dificile, această legătură face desprinderea extrem de complicată.
Frica de pierdere nu se referă doar la partener, ci și la tot ceea ce reprezintă relația: apropiere, familiaritate și validare. Renunțarea poate fi percepută ca o pierdere a reperelor, ceea ce face ca alternativa, chiar dacă mai sănătoasă, să pară incertă, notează psihologul.
Teama de singurătate poate fi copleșitoare. Pentru multe persoane, ideea de a rămâne singure este mai greu de suportat decât disconfortul dintr-o relație. Nu este vorba doar despre absența unui partener, ci și despre confruntarea cu propriile emoții și nesiguranțe. Astfel, relația devine un refugiu, nu pentru că este benefică, ci pentru că oferă predictibilitate.
Tiparele din trecut influențează prezentul
Modul în care ne raportăm la relații are rădăcini adânci în experiențele anterioare, mai ales în cele din copilărie. Dacă apropierea a fost asociată în trecut cu incertitudine sau respingere, există tendința de a recrea, fără să ne dăm seama, contexte similare, scrie Revista Ioana.
Aceste contexte sunt inconfortabile, dar familiare și, într-un mod paradoxal, par mai ușor de gestionat decât ceva complet nou. Psihologul Anca Alecu subliniază că aceste tipare nu sunt mereu evidente.
Ele se manifestă în alegeri repetate, în modul în care reacționăm sau în dificultatea de a ieși din anumite dinamici. Fără o înțelegere clară a acestor influențe, o persoană poate ajunge să repete aceleași experiențe, chiar și atunci când își dorește cu totul altceva.
Când disconfortul devine normalitate
În timp, ceea ce inițial părea dificil sau inconfortabil poate ajunge să fie perceput ca fiind normal. Adaptarea constantă la situații care nu ne mai reprezintă duce la o recalibrare a standardelor personale, explică psihologul Anca Alecu.
Ceea ce altădată ar fi fost greu de acceptat devine, treptat, tolerabil. Această normalizare nu se produce brusc. Atunci când anumite comportamente se repetă, ele încep să fie integrate ca parte a relației.
Persoana nu mai reacționează la fel de intens și începe să își ajusteze așteptările. În acest proces, apare și tendința de a minimaliza propriile trăiri, iar disconfortul este reinterpretat sau justificat pentru a menține relația cu orice preț.
Stima de sine și pierderea identității
Modul în care ne percepem pe noi înșine influențează direct alegerile din relații. Când stima de sine este fragilă, apare tendința de a accepta mai mult decât ne dorim, din teama că nu vom găsi altceva sau că nu merităm mai mult, arată Revista Ioana.
Relația devine un spațiu în care valoarea personală este confirmată sau infirmată, creând o dependență de reacțiile celuilalt. Pe măsură ce adaptarea devine constantă, persoana începe să își ajusteze comportamentul și chiar modul de a gândi pentru a menține relația.
Deciziile sunt luate tot mai mult în funcție de partener, iar spațiul personal se reduce. Încet-încet, persoana se definește prin relație, nu prin sine, ceea ce face ca orice posibilă desprindere să fie resimțită ca o pierdere majoră a identității.
Conștientizarea nu e suficientă
Chiar și atunci când ne dăm seama că relația nu ne mai face bine, schimbarea nu apare automat. Una este să înțelegi rațional o situație și alta e să poți acționa, subliniază psihologul Anca Alecu.
Blocajele emoționale, frica de necunoscut sau atașamentul pot menține persoana într-o stare de indecizie. Deși există claritate la nivel de gândire, la nivel emoțional lucrurile rămân nerezolvate.
„Aici intervine rolul psihoterapiei. Un specialist poate oferi un cadru în care aceste dinamici să fie înțelese și abordate. Procesul nu este despre schimbări rapide, ci despre construirea unei relații mai autentice cu sinele”, a declarat Anca Alecu, citată de Revista Ioana.
Decizia de a încheia o relație nu este doar un act exterior, ci un proces interior complex. Plecarea nu înseamnă doar desprindere, ci și reconstruirea unei relații cu propria persoană.
