Multe filme apreciate astăzi ca fiind capodopere au fost inițial dezastre financiare. De la „Blade Runner” la „The Shawshank Redemption”, unele producții nu și-au recuperat bugetul inițial, intrând în istorie ca eșecuri de box office, potrivit News24. Apariția serviciilor de streaming le-a oferit, în cele din urmă, publicul pe care îl meritau.
Eșecuri financiare notabile
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este „Heaven’s Gate” (1980), un western regizat de Michael Cimino. Filmul a generat pierderi de aproximativ 37 de milioane de dolari pentru studioul United Artists. Această sumă ar echivala cu peste 114 milioane de dolari astăzi. Deși criticii l-au desființat la acea vreme, în ultimii ani a fost reevaluat, fiind considerat unul dintre ultimele filme cu adevărat conduse de viziunea regizorului în acea perioadă a Hollywood-ului.
Exemple recente nu lipsesc. Thrillerul cibernetic „Blackhat” (2015), regizat de Michael Mann, a avut un buget de 70 de milioane de dolari, dar a încasat doar 19,7 milioane de dolari. Nici drama „Deepwater Horizon” (2016) nu a avut mai mult succes, ratând cu peste 30 de milioane de dolari ținta de a-și acoperi bugetul de 156 de milioane de dolari.
Capodopere neînțelese inițial
Este greu de crezut astăzi, dar filmul SF „Blade Runner” (1982), regizat de Ridley Scott, a fost un eșec la lansare. După o performanță slabă în America, a reușit să supraviețuiască datorită publicului internațional și a devenit un succes prin recomandări. Chiar și așa, a adus un profit de doar 10,5 milioane de dolari peste bugetul său de 30 de milioane de dolari.
Istoria cinematografiei este plină de astfel de exemple. „Children of Men” (2006), considerat acum unul dintre cele mai bune filme ale secolului XXI, nu a reușit să-și recupereze investiția din încasări. Chiar și clasicul „Citizen Kane” (1941) al lui Orson Welles a avut aceeași soartă, nereușind să acopere costurile de producție și pierzând Oscarul pentru Cel Mai Bun Film în fața peliculei „How Green Was My Valley”.
Regizori de top și încasări modeste
Nici măcar regizorii consacrați nu garantează succesul financiar. Martin Scorsese a avut parte de un eșec comercial cu filmul de familie „Hugo” (2011), care a încasat 185 de milioane de dolari la un buget de 150-170 de milioane de dolari. Un alt film al său, „The King of Comedy” (1982), a fost apreciat de critici, dar ignorat de public.
Robert De Niro, actorul principal din „The King of Comedy”, a reflectat asupra acestui aspect, spunând că filmul „poate nu a fost atât de bine primit pentru că emana o aură a ceva ce oamenii nu voiau să privească sau să cunoască”.
Steven Spielberg a avut, de asemenea, un astfel de moment. Drama sa semi-autobiografică, „The Fabelmans” (2022), a avut un public redus. Trailer-ele sugerau o scrisoare de dragoste sentimentală adusă cinematografiei, dar filmul oferă o viziune mai cinică și nuanțată.
Cazul special „Babylon” și marketingul problematic
Este dificil de stabilit exact cauza performanței slabe a filmului „Babylon” (2022). Ar putea fi vorba de marketingul deficitar sau de durata filmului, de 190 de minute. Criticul Clarisse Loughrey descrie drama ca fiind croită special pentru a diviza publicul, adăugând că „împușcă în cap orice noțiune că epoca tăcută a industriei filmului a fost vreodată austeră sau pitorească”.
Uneori, e vorba pur și simplu de ghinion. „Donnie Darko” (2004) a avut un buget de 4,5 milioane de dolari și a încasat puțin peste 7,5 milioane de dolari. Un motiv notabil pentru acest eșec a fost campania de marketing, care se concentra pe o scenă ce implica prăbușirea motorului unui avion, lansată cu doar câteva săptămâni înainte de atentatele de la 11 septembrie. Din fericire, filmul a devenit un fenomen cult după lansarea pe DVD.
Succesul întârziat al „The Shawshank Redemption”
Poate cel mai faimos exemplu de succes întârziat este „The Shawshank Redemption” (1994). Deși astăzi se află în fruntea clasamentului IMDb top 250, la lansare a fost o dezamăgire, încasând doar 16 milioane de dolari. Ulterior, a fost relansat și a ajuns la încasări de 58,3 milioane de dolari, demonstrând că un film bun își găsește publicul, chiar dacă nu imediat.
