Angajații tind să ignore comportamentele abuzive ale șefilor dacă aceștia sunt considerați performanți, potrivit unui studiu recent citat de News24. Caracteristicile toxice ale unui manager pot deveni astfel acceptabile, iar angajații rămân blocați în relații profesionale nesănătoase.
Portretul șefului manipulator
Maureen Adams, coach de carieră, descrie plastic acest tip de manager. „Vor călca pe oameni pentru a se asigura că rămân unde sunt și controlează toate conversațiile”, a declarat Adams.
La prima vedere, un astfel de șef poate părea o oportunitate de a învăța rapid. „Impactul de zi cu zi este că persoana care lucrează sub ei crede că îi vor învăța meserie și că vor putea învăța rapid”, explică Adams.
Realitatea este adesea diferită. Angajații sunt excluși din ședințe importante și li se permit doar sarcini minore. Chiar și atunci când obțin o poziție mai importantă, luptele se intensifică. „Odată ce se stabilesc, vor constata că vor fi demotivați rapid, deoarece atunci când fac ceva bine, acest lucru nu va fi observat sau le va fi luat pentru un alt proiect”, adaugă Adams.
Concluzia este că angajații se simt rar valorizați, apreciați sau înțeleși.
Semnele de alarmă ignorate
Maureen Adams oferă câteva indicii pentru a identifica un șef toxic. „Adesea nu poți prezice ce urmează la locul de muncă, deoarece vei face o sarcină și apoi un manager toxic îți va arunca brusc ceva rapid”, a explicat Adams.
Replicile clasice includ „nu veni la mine cu probleme, vino la mine cu soluții” sau „nu-mi pasă cum o faci, doar fă-o”. Când lucrurile merg prost, angajații sunt acuzați că se comportă ca un „elefant într-un magazin de porțelanuri”.
Adams descrie situația ca fiind una de gaslighting. Angajatul devine un simplu executant, un „solist de acompaniament în spatele artistului principal (șeful tău, clar), zâmbind și pocnind din degete”.
„Sunt întotdeauna doar actul de susținere pentru șeful toxic. Așa i-aș descrie”, a punctat Adams.
De ce este greu să pleci
Relațiile toxice cu șefii pot dura ani de zile. Fenomenul este similar cu „cătușele de aur” ale unui post bine plătit. Prestigiu, un nume mare pe cartea de vizită, toate pot ține angajatul legat.
„Dacă se află într-o companie prestigioasă sau într-un rol care, pentru lumea exterioară, pare minunat pentru toți ceilalți, atunci plecarea poate părea o renunțare”, spune Adams.
Uneori, este important să recunoști că ai făcut tot ce ai putut în acea poziție. La fel ca într-o relație amoroasă toxică, firimiturile de laudă te fac să te întorci pentru mai mult.
Hannah Salton, coach specializat în schimbarea carierei, avertizează asupra extremelor. „Extremele de sus și de jos nu sunt deosebit de sănătoase”, a declarat Salton.
„Pot exista suișuri și coborâșuri naturale, dar dacă coborâșurile îți afectează productivitatea, starea de bine sau sănătatea mintală, pentru mine, atunci ar trebui să se aprindă semnalele de alarmă și trebuie să începi să te gândești ce alte opțiuni ar putea exista”, completează Salton.
Strategia de ieșire
Când aduni curajul să pui la cale o strategie de evadare, discreția este esențială. „Pentru majoritatea oamenilor, este mai bine să-și găsească mai întâi un alt loc de muncă”, recomandă Adams.
Este important să eviți scurgerile emoționale. „Mulți oameni decid că își vor căuta un alt loc de muncă și renunță imediat la muncă. Colegii observă rapid că ți-ai pierdut entuziasmul și vestea se răspândește. Deci, cel mai bine este să taci”, a explicat Adams.
O metodă eficientă este să-ți stabilești obiective private pe care să le atingi înainte de a trânti ușa. „Le spun oamenilor să-și stabilească un termen limită”, spune Adams. „Decizi că până la o anumită dată vei fi atins anumite obiective pentru CV-ul tău, astfel încât să știi că ai obținut ceva din acel rol și poți încheia aranjamentul pe o bază bună”.
Vindecarea de după: Doliul unui job de vis
Chiar dacă pleci fără scandal, realizarea că jobul tău de vis nu era chiar așa grozav poate fi un proces dureros. „Este destul de greu să te împaci cu asta”, recunoaște Salton. „Există un fel de doliu implicat în a realiza că nu a fost ceea ce trebuie”.
Acest doliu, spune Adams, poate fi vindecat concentrându-te pe proiectele interesante la care ai lucrat, pentru a compensa resentimentele. Este important să faci asta repede, altfel intervievatorii îți vor citi frustrarea din limbajul corpului.
„Trebuie să o reformuleze mai întâi în propria minte: asta nu a funcționat, dar știi ce, următoarea va funcționa”, explică Adams. Sfatul ei este să lași durerea în urmă și să te vindeci pe parcurs.
În trecut, angajații tratați prost ajungeau să-și trateze subalternii la fel. Din fericire, Adams spune că acest tip de comportament este de domeniul trecutului. „Nu prea mai găsesc oameni care învață asta și o iau cu ei. Cred că o făceau în anii șaptezeci, optzeci și nouăzeci, când exista un leadership bazat pe putere și control. Dar acum este mult mai puțin vizibil. Acum este mult mai mult despre colaborare și inteligență emoțională”, a explicat Adams.
Hannah Salton concluzionează că „A fi manager este o responsabilitate uriașă și mulți oameni nu primesc pregătire formală, dar nu cred că asta este o scuză. Indiferent cât de inteligent, de succes sau de genial de talentat este cineva, a fi un manager eficient și o persoană rezonabilă este la fel de important”.
